În nemiloasa mea călătorie
Ce am făcut-o pe acest pământ,
Am rătăcit o vreme-n pustie
Cu lupte la nivel de gând...

Despre ce-am fost și ce voi fi —
Oare... cine-ar putea să știe?
Dacă am avut vreodată rost
Ori dacă-n viitor vreun rost o să mai fie...

M-am cercetat, dar n-am găsit la mine
Ceva mai bun decât părinții mei aveau,
Și-o bătălie grea avem de dus în minte:
Cu ce să lupt? Căci armele-mi lipseau

Eram atât de obosit și fără pace,
Aș fi dormit doar ca să uit...
Sub un ienupăr oarecare,
M-aș fi trezit flămând — dar odihnit.

Aș fi mâncat și eu o turtă caldă,
Și apă din ulcior ceresc aș fi băut...
Mi-am amintit Cuvântul ce-l aveam în casă
Dar nu și timp să mă hrănesc mai mult...

În jurul meu era numai tăcere
Slăbit eram, lipsit de orice har,
În suflet foc dar nici o adiere —
Îmi plângeam soarta cu amar

Seceta... setea... îmi ruinase viața,
Și nu găseam o umbră nicăieri...
Dar Domnul... Domnul a trecut pe lângă mine
Mi-a lăsat pacea cu ale sale sfinte adieri...